2014-06-010De Eugen Matzota

Așa cum Arghezi a făcut o odă tipografului, inducând bieții muncitori într-o cruntă eroare, punându-i pe picior de egalitate cu creatorul de literatură, doar pentru că avea probleme cu ei în tipografie, zic și eu, tot așa mi-a venit ideea chiar acum, deodată, că doar e una ce vine direct de la Dumnezeu, să fac o odă mecanicului auto.

Pentru cei mai tineri și neștiutori, sau pur și simplu neștiutori, și ăștia ne copleșesc pe noi, restul, sau, mai bine, resturile, precizez că e vorba de un poet, mare poet, numit și Tudor, copleșit de inspirație chiar la Casa Scânteii. Nu mai precizez ce e aia Casa Scânteii, că nu sunt vreo vichipedie…

Ei, stând eu destul de prea puțin rar în atelierul auto, alături de oameni care fac cinste acestei onorabile meserii de mecanic auto, am căpătat ușor-ușor un respect din ce în ce mai accentuat pentru truda lor, dar și pentru mine, ca om.

Hai să mă explic, că și-așa spune lumea că sunt mai mereu tare complicat, și în gândire, și în înțeles de ce fac aia sau aialaltă…

Atmosfera dintr-un service de firmă, adică acela cu totul ieșit din comun al vreunei reprezentanțe auto, este atât de rafinată și de cu totul demnă de respect, unde pășești cu grijă, ca într-o catedrală, să nu-i superi pe sfinți, este cunoscută de cei care mai cred în minuni. Aceștia sunt, în general, considerați de mulți ca fiind fraieri. Mă refer la cei care cred în minuni, Doamne ferește, ce-ați înțeles?

Experiența mea cu reprezentanțele de firmă este una absolut minunată, chiar o minune, căci am fost primit cu prioritate, chiar de șeful ei, mi s-au oferit soluții imediate, incredibil, ba chiar suspect de ieftine, fără manoperă, să nu mă deranjeze valorile mari de pe factură, ce mai, o minune!

Desigur că totul nu are absolut nicio legătură cu faptul că m-am dus acolo cu șeful Circulației din localitate, care era și prieten cu șeful. Nu-i așa că nu prea seamănă cu povestea voastră?

Ei, acesta e un caz particular, care nu are legătură cu multele și prea puțin îndestulătoarele ateliere ce împânzesc țara noastră în care suntem forțați a trăi.

Acolo, atmosfera e una deschisă, degajată, unde plutesc în aer tot soiul de expresii pe care nu le pomenesc aici, dar care dau savoare limbii române. Totul are loc nu pentru că oamenii ar fi lipsiți de sfințenie, nici vorbă!

De vină sunt fabricanții de automobile, care se încăpățânează să facă mașini atât de diferite, și care mai mereu sunt greu de reparat, câteodată chiar aproape de imposibil, drept care mecanicii se uită inutil prin cărțile de service, că desenele de-acolo, explicite, de altfel, se referă exact la alt model.

Ei, ce să facă omul atunci, c-așa recomandă și psihologul, se descarcă și el, nu în sensul în care unii mai libidinoși s-ar putea gândi, ci prin frumoasele expresii pe care le are din belșug limba română. Atunci, și ție, ca unui intelectual șovăielnic ce te afli, îți crește stima de sine, ceea ce mă face și pe mine să revin mereu, iar și iar, în atelier, ca într-o cârciumă, Doamne iartă-mă că gândesc așa.

Apoi, când lucrurile devin extrem de complicate, depășind înțelegerea umană, afli că va trebui să revii într-o altă zi, că nu se poate face nimic într-o zi, că doar și Dumnezeu a făcut lumea în mai multe zile.

Ei, astfel, orizonturile tale ți se vor lărgi subit. Afli acum că există și alte modalități de a te muta dintr-un loc într-altul, că există niște mașini mai mari, unde intră la grămadă mai mulți oameni, care sunt mereu transpirați și nespălați, că doar sunt de-ai tăi, ba chiar, dacă ești bucureștean, vei afla cu mare uimire că sunt și oameni care merg pe sub pământ.

Pentru toate acestea, ție, mecanic auto, îți mulțumesc. Nu ca lui Dumnezeu, dar pe-aproape, ca să nu cumva să te superi pe mine și să mă lași în autobuz cu ceilalți muritori…

De aceea, această scriere este o odă, scris legat, nu despărțit, Doamne iartă-mă cum pot gândi…

 

 

2 gânduri despre „Odă mecanicului auto

  1. Cam acesta este și mesajul delicat spus… 🙂🙃😐
    Desigur că este o poveste veselă, cu accente de tristețe, totuşi.
    Și mai e ceva…
    Nu are nicio legătură cu situația actuală, care este aceeași de la momentul inspirat… 😈😇😈

    Apreciază

  2. Am zâmbit pe alocuri, iar în final chiar mi-a venit să scriu, negru pe alb : ” o – dă”
    (să văd şi eu ce simte un om care adaugă o cratimă, ca și cum ar fi o piuliţă…”ce ar putea fi greşit dacă mai are una?” )
    O …da!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.