Se insinuează poate că Masoneria degenerează și pierde în fiecare zi dragostea bunilor Masoni și stima profanilor, prin ușurința cu care oferă tuturor inițierea Masonică.

CUVINTE DINAINTE DE TOATE

De Eugen Matzota

A trecut ceva timp de când am publicat în 2013 „Codul de etichetă masonică”, o carte care a ajuns la mulți Frați, în mod cert nu așa de mulți cum mi-aș fi dorit, dar nimeni nu este profet în țara lui…

După publicarea ediției apărute la Madrid, în engleză, m-am gândit să le ofer celor care mă urmează pe drumul greu al perfecționării Masonice câte ceva din cele trăite de mine ca Mason.

De curând, am publicat „Noul cod de etichetă Masonică”, o nouă încercare de a-i ajuta pe cei ce vor să fie ajutați să se comporte ca Masoni adevărați.

Acum, la trei ani de la apariția primei ediții a acestei cărți scrise cu disperarea omului care asistă practic neputincios la disoluția valorilor în societatea de azi și, desigur, în Masonerie, care este o oglindă a societății, constat cu părere de rău că nu e bine deloc.

Desigur, acesta este un eufemism, căci e mai rău decât atunci.

Iar mâine, probabil, va fi mai rău ca azi.

eugen.matzota.the.writer

Voi reveni la acest lucru, spre a fi împăcat cu ideea că am încercat, că așa cum scrie în motto-ul de la început, nu e prima oară când Masonii responsabili se întreabă dacă e bine ce se întâmplă în vremea lor, și nu de azi, de ieri, ci de sute de ani…

Am căutat să povestesc aici doar ceea ce am trăit și cunoscut direct, așa, ca un fel de poveste a poveștilor Masonilor de după 1990. Am încercat să răspund unor posibile întrebări gen: cum a fost la început sau cine sunt oamenii care au pus umărul la renașterea Masoneriei în România?

Ca să fie clar de la bun început, această carte nu este o istorie a Masoneriei române contemporane. Ea este cel mult un cumul de povestiri, de anecdote, câteodată, de fapte trăite, de sentimente și manifestări proprii.

Am căutat să luminez istoria anilor de după 1989 ai Masoneriei românești, oferind și o altă viziune, una care să fie mai umană, dar mi-am permis să fac și niște considerații asupra vieții de dinainte de acest an a unor Masoni cunoscuți și din alte planuri ale activității lor, cum ar fi Sadoveanu, de exemplu.

Toate elementele de reflecție asupra Masoneriei contemporane, în general, și mai ales a celei din România, scindată în atâtea organizații, grupuri, cluburi și ce-i mai trece românului prin cap să facă, sunt și ele o vedere proprie, cu accente personale puternic marcate de posibilitatea reală de comparație cu alte Oriente și Jurisdicții.

Poate că unii Masoni mai experimentați nu vor găsi aici prea multe lucruri noi, dar nu lor mă adresez în primul rând.

Cartea este scrisă mai mult pentru cei veniți de curând pe acest drum, ca și, de ce nu?, pentru profanii a căror curiozitate este cu atât mai mare cu cât secretizarea excesivă câștigă mai mult teren în România, în vreme ce pe alte meleaguri e exact invers.

Am crezut aproape de la început că deschiderea către lumea profană, lumea celor care nu sunt inițiați, adică, trebuie să existe în mod real.

Altfel, cei care doar bănuiesc ce se întâmplă acolo unde li se tot spune că se conduce lumea, așa vor și crede, că Masoneria conduce lumea.

La început nu-mi era clar și nici nu mă interesa acest aspect, pentru că face parte din categoria aceea de oameni care este interesată de Spirit, nu de Materie.

Acum, însă, după atâția ani de când am pornit pe drumul perfecționării mele aș putea spune că deja cred că știu.

Nu, nu Masoneria conduce lumea. Lumea poate fi condusă de cei foarte bogați, de cine știe ce grupări convergente sau divergente ale lor, de iezuiți, de cine credeți, nu de Masoni…

În fine, să trecem la lucruri mai lumești…

Deschiderea aceasta către cei neinițiați a existat mai demult, dar apariția Internetului a fost elementul care a declanșat cu adevărat acest proces.

E adevărat că tot Internetul este locul unde putem vedea toate bazaconiile posibile despre Masonerie. O fi doar prostie, poate rea-voință, dar informațiile de acest fel se tot înmulțesc.

Explicația ar putea sta în faptul că omul este tentat să fie atras de senzațional, care trebuie neapărat să fie legat de fapte rele, așa cum vede la televizor, unde furturile, crimele și violurile par a fi mai atractive decât premierea unor copii valoroși, de exemplu.

Mai ales în lumea noastră balcanică, plină de povești istorice total diferite, chiar dacă se referă la același eveniment verificabil, Masoneria are mai mereu o conotație negativă.

Ar putea fi vorba despre aura de secret care o înconjoară.

Mai mult, însă, cred că e vorba de lumea în care trăim, o lume în care valorile tradiționale pierd teren în fața rating-ului TV.

Cândva, cu peste 150 de ani în urmă, câțiva mari Masoni s-au jertfit pentru a crea o Românie modernă.

Acum 100 de ani, Masoneria și-a adus contribuția ei hotărâtoare la formarea României Mari.

Toți acești Masoni credeau într-o lume mai bună, făcând totul poate chiar împotriva voinței celor care o locuiau, probabil foarte mulțumiți cu lumea lor arhaică, pastorală.

Acum, din păcate, nu este cu mult mai bine din acest punct de vedere…

Am citat la început din scrierile unui Mason de acum 200 de ani, care aduce în discuție asemenea probleme încât ai putea crede că este publicat în zilele noastre.

Textul complet este acesta:

 

Se insinuează poate că Masoneria degenerează și pierde în fiecare zi dragostea bunilor masoni și stima profanilor, prin ușurința cu care oferă tuturor inițierea masonică.

Această remarcă, deși repetată cu orice ocazie, fără reflecție și până la suprasaturare, nu trebuie disprețuită, și am să-i răspund.

Sunt primiți, cu oarecare ușurință, indivizi prea puțin demni de a fi admiși într-un organism atât de distins cum este cel al masonilor: dar ce concluzie să tragem de aici?

Că întreaga organizație este coruptă, deoarece unii dintre membrii săi nu sunt fără prihană?[1]

 

Nu sunt multe de comentat aici.

 

Poate că vina nu aparține celor care sunt așa cum sunt, nu pot pur și simplu mai mult, și nici nu vor să se schimbe. Poate că vina este a celor care tac, a celor care-i lasă să preia conducerea, la diverse niveluri, ducând Organizația în derizoriu.

Iar asta nu are loc nicidecum Întru Gloria Marelui Arhitect al Universului, ci a unui grup care profită de tăcerea și aprobarea tacită a unei, să zicem, mase de oameni…

Aș mai vrea doar să spun, așa cum încerc de fiecare dată, că nu doresc mai mulți oameni în Masonerie, ci mai multă Masonerie în oameni…

A bon entendeur, salut!

 

Eugen Matzota,

Noiembrie 2018,

la puțin timp după un nou pas într-o direcție nepotrivită…

 

Fragment din ediția a III-a a cărții MASONERIA, VIAȚA MEA DISCRETĂ

 

[1] On insinuera peut-être que la Franche-Maçonnerie dégénère et qu’elle perd chaque jour l’amour des bons Maçons et l’estime des profanes, par la facilité que l’on met à accorder à tout le monde l’initiation maçonnique. Cette remarque, quoique répétée à tout propos, sans réflexion et  jusqu’à satiété, n’est point à dédaigner, et je vais y répondre. On reçoit effectivement, avec quelque légèreté, des individus peu dignes d’être admis dans un corps aussi distingué que est celui des Francs-Maçons: mais que conclure de là? Que l’association entière est corrompue, parce que quelques-uns de ses membres ne sont pas irréprochables?
Bazot, E. E., Manuel du Franc-macon, J. Moronval, Paris, 1817, p. 13

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.